Initial

               Daca ne-am fi cunoscut in alte circumstante, in alte locuri, dar nu in alte vremuri, ar fi fost cu totul diferit.  Mi-ar fi placut sa ne fi cunoscut intr-un campus. Cu iarba mai verde ca nicaieri altundeva. Cu camine si cursuri si petreceri si nopti nedormite.  As fi avut un curs comun cu Emi. Un curs de literatura. M-as fi uitat la el cum povesteste cartea lui preferata si gesticuleaza evidentiind lungimea degetelor de persoana care a cantat la pian vreo 10 ani, pana cand a decis ca e prea rebel sa mai faca asta.  M-as fi indragostit de el instantaneu. Si l-as fi urmarit de la distanta. La cantina m-as fi asezat suficient de aproape cat sa il vad, suficient de departe cat sa nu ma observe.  Si cursul comun de literatura ar fi devenit preferatul meu.  As fi facut o strategie, un plan de actiune , si nivelul urmator ar fi fost apropierea de prietenii lui.  Pentru ca mereu e inconjurat de cei 3 prieteni ai lui:  Adi , Edi si Cosmin. Cunostintele de psihologie mi-ar aminti ca exista patru tipuri de personalitati. Si poate ca  fiecare  persoana din grup ar putea sa corespunda fiecarui tip de personalitate. As pierde cateva nopti in care as face introspectie si as incerca sa vad ce tip de personalitate sunt eu,  ca sa stiu cu cine as putea  interactiona cel mai bine  din grupul lor.  Nu mi-ar iesi prea bine chestia asta, e nevoie de o viata intreaga sa te cunosti cu adevarat.  Dar as observa ca Adi e mai apropiat de Emi,  iar Edi de Cosmin. Asa ca as merge la sigur imprietenindu-ma cu Adi.  am deveni prieteni buni. Am constata ca avem multe in comun. Am face schimb de muzica si de carti. La o petrecere in campus as intalni tot grupul.  Mi s-ar parea adorabili, fiecare in felul lui. Am petrece din ce in ce mai mult timp impreuna. Si pentru ca e primavara si cald si soare si frumos, am renunta sa mancam in cantina si am lua mesele pe iarba verde, mai sus-amintita. Si am canta la chitara.  M-as simti din ce in ce mai bine alaturi de ei si m-ar include in grup. Si as uita (sau ignora, sau amana cel putin pentru moment, motivul pentru care interactionasem initial cu membrii grupului). In drum spre cursul de istorie medievala, Edi ar observa un afis galben prins cu o pioneza rosie pe un copac, care s-ar dovedi a fi un fluturas pentru o competie interesanta ,in care se cauta echipe de cate 5 oameni pasionati de advertising. olimpiadele comunicarii. perfect.

                    In realitate…traim in Romania, deci, desi suntem studenti, putem renunta la partea  cu campusul si iarba foarte verde. Pastram viata de noapte si oboseala de la cursuri.  L-am cunoscut pe emi intr-un bar, la 4 dimineata.  Acum vreo 2 ani. Nu a trebuit sa il urmaresc. si nici sa creez planuri de actiune. Am cunoscut restul grupului imediat, tot pe Adi, Edi si Cosmin.  si mi se par adorabili, fiecare in felul lui, fiecare cu tot cu pasiunile lui mai mult sau mai putin  ciudate : Edi colectioneaza lego si are muulte, astfel incat, cand grupul se reuneste la el, trebuie avut grija pe unde ne asezam, sunt peste tot!!!(preponderent sub forma de vapoare, rectificare nave). Cosmin este in realitate un copil student. sau student copil. Pentru ca cel mai mult ii place sa se joace. In special pe calculator. Si o face de parca ar fi o arta. Ma depaseste subiectul. Adi e obsedat de muzica. Si e cel mai bun prieten al lui Emi si in realitate. Si ii place sa caute si sa descopere mereu piese noi.  Un fel de guru in materie de muzica. Iar emi,  spunea acum cativa ani ca e pasionat de fete, biciclete , carti si muzica. Ceva de genul asta, carora se mai adauga si o pasiune(neimpartasita) profunda pentru sf-uri. (fie ele filme sau carti). Si sa nu uit…colectioneaza pisici(mai mult de patru in cazul de fata, inseamna colectie, ok?).

                  Cam astia suntem. the duck side. Printre altele, ne pasioneaza advertisingul. Si ne place sa ne strangem toti la edi si sa savuram o bere, o pizza si o reclama buna. Parca nu e asa rau nici in realitate, nu? 

iulia